Istoric

De cum te uiti la harta republicii Moldova Orheiul iti atrage atentia: cercul care indica rangul lui urban, suspenda dintre Nord chiar in coasta Chisinaului. Cei citiva centimetri, care despart aceste orase pe linie dreapta, recalculati la scara geografica, ne dau o distanta de vreo de 30 km, iar km unui autovehicul indica 46. Surplusul de km se datoreaza serpentinelor pe alocuri destul de sinuoase ale soselei, care nu fac decit sa confirme caracterul accidentat al terenului din zona codrului. Desi drept rezultat al activitatii economice al omului din cursul ultimilor 150 de ani, codrii si-au schimbat aspectul, in preajma Orheiului ei si-au mai pastrat ici-colo infatisarea de odinioara. Dealurile cu versante repezi dorm placut sub covorul verde al padurii. Proximitatea de capitala este unul dintre factorii, care determina, intr-o mare masura ritmul si aspectul vietii Orheiului.

Raiounul Orhei este situat in centrul Moldovei, intr-o zona cu relief pitoresc, cu o suprafata de 122,6 mii ha. Este unul dintre cele mai mari raioane din republica, are traditii istorice si culturale bogate si un potential turistic pronuntat.

Populatia raionului constituie 116,3 mii de persoane, dintre care circa 22% locuiesc in oras si 78% in localitatile rurale. Populatia economic activa constituie 74312 de persoane sau circa 63,8 la suta, iar cea ocupata in economie - 39769 de persoane sau 34,2 la suta din totalul locuitorilor.

Raionul Orhei a fost format la 11 noiembrie 1940.

Trecutul Orheiului atit de bogat in evenimente, ramine pina in ziua de azi in mare masura plin de mister si nestiut, ascuns dincolo de rinduirea mileniilor. Savantii incearca sa elibereze secolele demult apuse de negura ce le invaluie. In imprejmuirile Orheiului si astazi mai ies la iveala numeroasele urme ale unei culturi originale, apartinind triburilor ce populau odinioara aceste locuri. Astfel, in ornamentatia vaselor de lut deslusim un motiv optimist, nealterat de forta distrugatoare a timpului.

Ceva asemanator intilnim si in olaria mesterilor de azi, desi intre ea si epoca de fier s-au creat distante enorme. Si acest lucru nu-i de mirare. Doar nimic nu dispare fara urma. Ramine mostenirea lasata de cei de pina la noi - avutia noastra, a tuturor. Si, atunci iti pare ca o amuleta din piatra slefuita, ce a zacut un amar de secole in pamintul Orheiului, patreaza si acum caldura miinilor celui ce a creat-o.

Orheiul de azi, de ieri, de miine... Cum a fost, cum este, cum va fi? Pentru a ne imagina acest lucru trebuie sa ne adincim in biografia, in istoria si destinele lui. Si abia atunci vom izbuti sa descoperim necunoscutul in cunoscut, sa observam dincolo de faptele ce-i marcheaza calea parcursa, esenta cronicii lui de munca si de spirit.

Primele marturii referitoare la Orhei atestate, in vechile documente moldovenesti, dateaza din anii `70 ai sec. XVI. Catedrala de piatra alba - martor al acelor timpuri de demult apuse, ce se inalta si astazi pe un dimb la intrarea in oras. Tot aici a fost instalata si statuia din bronz a lui Vasile Lupu, domnitor al Tarii Moldovei in anii 1634-1653. Acest original edificiu - unul dintre monumentele de arhitectura moldoveneasca medievala, a fost ridicat conform vointei domnesti.

Daca ar fi sa socotim virsta Orheiului pe locul unde e asezat actualmente, atunci orasul numara mai bine de patru secole. Dmitrie Cantemir ne ofera in "Descrierea Moldovei", (1716), citeva informatii succinte privind Orheiul Vechi. Pe la mijlocul sec. XX scriitorul Constantin Stamati, bazindu-se pe descoperirea unor monede antice, a presupus ca pe capul Pestera, situat intre satele Trebujeni si Butuceni a existat un vechi oras si o cetate. Sapaturile arheologice efectuate de savanti au inlesnit descifrarea acelor pagini din istoria Orheiului. S-a constatat ca acum 30-40 mii de ani, in epoca paleolitica capul Pestra era populat de vinzatori. Dupa ei au venit triburile tripoliene de agricultori si crescatori de vite. Mai tirziu prin aceste locuri au trait getii si alte popare.

Zbuciumata a fost istoria Orheiului care a luptat cu hoardele tataresti, Poarta Otomana, dar ei au participat activ la lupta pentru eliberarea de sub jugul otoman. La 1835 Orheiul a devenit centru de "уезд". A crescut numarul populatiei, a capatat dezvoltare industria mestesugareasca, dar din punct de vedere economic Orheiul nu mai putea concura cu asemenea noi centre industrial comerciale ca Chisinaul, Baltul, Benderul. Pomenindu-se relativ departe de caile comerciale oraselul de pe Raut a ajuns intr-o stare de decadere. Timpul pentru el parca se oprise. Ocupatia burghezo-mosiereasca ce a durat 22 de ani (1918-1940) a avut pentru Orhei consecinte foarte nefaste. Soarele libertatii si-a revarsat lumina asupra Orheiului putin. A inceput invazia hoardelor fasciste - mai fioroase decit cele ce devastau pe timpuri Orheiul. Dupa aproape trei ani de ocupatie fascista oraselul de pe Raut, pustiit si sfisiat, zacea in ruine. Iata de ce in ziua de 6 aprilie, atunci cind a fost eliberat orasul de ocupanti, este pentru orheieni luminoasa sarbatoare. De rind cu pacea, ostasii sovietici au reintors oamenilor si speranta la renasterea orasului natal. Si oamenii i-au dat viata. Orheiul traieste prin munca activa, intreprinderile lui livreaza productie de mare diversitate, orasul isi invata copiii, ii ajuta pe cei tineri sa-si aleaga meseria etc. Astazi, daca ne-am plimba pe strazile Orheiului ne-ar fi greu sa ne imaginam trecutul lui.

Astazi Orheiul a devenit un oras modern, care isi cauta propria identitate. Parcuri si alei, care constituie monumente arhitecturale, strazi strajuite de arbori, statuia domnitorului Vasile Lupu, biserica" Sf. Dumitru", construita de acelasi domnitor si ctitorita in anii 1638-1639 - sunt realizari ale prezentului si marturii incontestabile ale trecutului.

Frumusetea raionului o descoperi vizitind satele, locuri pline de farmec si inedit. Satele constituie temelia Moldovei, iar in raionul Orhei localitatile rurale poarta insemnele domnesti ale lui Alexandru cel Bun si Stefan cel Mare si Sfint, ale lui Petru Rares si Mihai Viteazul, ale lui Vasile Lupu si Ghica Voda.

Rautul, cel mai mare afluent al Nistrului, este al III-lea riu ca lungime in spatiul dintre Nistru si Prut. Ducindu-si apele pe o distanta de 286 km, pina la revarsarea in Nistru, Rautul izvoraste din localitatea Radiul Mare, Donduseni. In apropierea satelor Poharniceni, Piatra, Jeloboc, Furceni, Trebujeni, Butuceni si Morovaia defileul riului este aproape salbatic. Cu maluri abrupte, grote si pesteri in carst, astinci calcaroase cu forme bizare, Rautul formeaza configuratii geografice unice. Zona respectiva are conditii ideale pentru practicarea turismului rural si ecologic.

Bibliografie:
Tamara Nesterov, Situl Orheiul Vechi, Monumente de arhitectura, Editura Epigraf, 2003
Orheiul Turistic, coordonator Alecu, Colectia Natura, 2004
Orhei, Chisinau, Editura Timpul, 1985

Orhei: "Iar noi locului ne tinem,
             cum am fost asa raminem"