Istoric

Orasul Rezina este atestat documentar în cartea Domneasca a Domnitorului Moldovei Stefan cel Mare la 5 februarie 1495. La mijlocul sec. XIX Rezina devine centru de voloste în componenta careia intrau 16 sate: Tareuca, Parcani, Lipceni, Stohnaia, Sipca, Bosernita, Ciorna, Papauti, Glingeni, Mateuti, Mihuleni, Curatura, Solonceni, Alcedar, Poiana, Tarasova. Volostea se subordona judetului Orhei. Cârmuirea ei era alcatuita din starsina (plutonier în armata rusa si politia ruseasca care îndeplinea functii administrative), starostii (primarii în Rusia tarista) si din alti functionari confirmati si alesi la adunarile respective. Starsinaua se afla în fruntea adunarii volostei si se alegea pe 3 ani, având împuternicirile administrative corespunzatoare.

În aspect demografic în anii de stapânire ruseasca (1812-1918) în teritoriul volostei a crescut considerabil numarul evreilor. Daca pâna la 1812 în Rezina practic nu erau evrei, apoi în 1886 numarul lor în voloste era de 1894. Tot în aceasta perioada s-au transferat cu traiul pe meleagurile rezinene reprezentanti si ai altor etnii: bulgari, gagauzi, ucraineni, rusi etc.

Dupa 27 martie 1918 Rezina a devenit centru de comuna si plasa. În componenta plasei intrau 43 de sate. Plasa era condusa de pretor. Recensamântul desfasurat în România în 1930 a constatat ca în plasa Rezina erau 64.419 locuitori, inclusiv 32.152 de barbati si 32.267 femei. Numarul stiutorilor de carte era de circa 35%.

În anul 1936 a fost elaborata prima stema a orasului Rezina.

În iulie 1940 Rezina a devenit centru de voloste, iar la 11 noiembrie 1940 – centru al raionului Rezina. În baza a trei state din fosta comuna Rezina (Bosernita, Ciorna si Stohnaia) au fost formate sovietele satesti Ciorna si Stohnaia. La 26 august 1940 Rezinei i se confera statutul de oras. Presedinte al Comitetului Executiv Raional devine Sestopalov, iar dupa razboi este ales Bordovitîn.

La 21 decembrie 1960 printr-un decret al Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM au fost anulate sovietele satesti Ciorna si Stohnaia si trecute în subordinea sovietului orasenesc Rezina. La 2 ianuarie 1963 raioanele Camenca si Râbnita sunt subordonate comitetului executiv raional Rezina, iar la 31 decembrie 1964 aceasta structura a fost lichidata.

În legatura cu formarea la 10 noimebrie 1980 a raionului Soldanesti din componenta raionului Rezina au fost scoase 17 localitati, iar din raionul Orhei au fost incluse în raionul Rezina satele Curleni si Zahoreni.

Conform recensamântului populatiei din 1979 în raion erau 78.597 locuitori, inclusiv 37.175 de barbati si 41.422 femei.

Prin Legea „privind organizarea administrativ-teritoriala a Republicii Moldova din 26 martie 1999 raionul Rezina a fost desfiintat si transformat în sectorul Rezina din componenta judetului Orhei cu 13 primarii.

În 2003 reforma administrativ-teritoriala a lichidat judetele, Republica Moldova fiind divizata în raioane.

Din evenimentele cele mai importante legate de raionul Rezina se poate de mentionat:

• descoperirea pe teritoriul raionului Rezina a scheletului unui dinoteriu (pe malul r. Cogâlnic lânga Pripiceni-Razesi).

• una din ocupatiile locuitorilor raionului (volostei, plasei) în decursul secolelor a fost olaritul. Satul Ciniseuti a fost unul din cele 4 centre de olarit ale Basarabiei în acest domeniu.

• linga satul Echimauti s-au gasit ramasitele unei vechi horodisti slave. În timpul sapaturilor au fost descoperite atelierele unui olar si a unui fierar; raionul ocupa un loc important în civilizatia Cucuteni-Tripolie si cultura Solonceni-Saharna-Cozia.

• fondarea la Saharna în baza conacului si a pamântului daruit zemstrei de inginerul si mecanatul N. Apostolopulo , a scolii de viticultura si pomicultura.

• în noaptea spre 6 iulie 1949 mai mult de 200 familii au fost deportate în Siberia, foametea din 1946-1947 a ucis în raion mii de oameni.

• darea în exploatare în 1985 a uzinei de ciment.

• manastirile Tâpova si Saharna – monumente istorico-culturale care prezinta interes pentru întreaga republica.